În organizarea statală pe care a cunoscut-o România de-a lungul secolelor, un loc bine definit l-a avut instituţia publică în ale cărei atribuţii erau liniştea şi ordinea publică. În Ţara Românească şi Moldova renumită a fost instituţia Agiei, care pentru asigurarea liniştii publice colabora cu ispravnicii de judeţe.
       Se cunosc până în zilele noastre diferite modele de organizare poliţienească în care se îmbinau tradiţia seculară cu modernitatea. Astfel în anul 1776 şef al poliţiei din Ţara Românească era Hatmanul.
Prin Regulamentul organic aplicat în cele două principate, începând cu anul 1831 - 1832  atribuţiile poliţieneşti erau date vornicului de poliţie.
       La mijlocul secolului trecut când Ţările Române cunosc un anume proces de modernizare  prin crearea unor instituţii centrale şi locale viabile, atribuţiile poliţieneşti prind un contur tot mai clar. DomnitorulGrigore Alexandru Ghica , care a domnit în Moldova între anii 1849 - 1856, este autorul unei condici poliţieneşti, de fapt un prim regulament de organizare poliţienească.
       Anterior, domnitorul Gheorghe Bibescu reglementase, în Ţara Românească, în anul 1847 instituirea unor prefecţi de poliţie în oraşele cu o populaţie mai mare de 3.000 de locuitori.
       Început, procesul de modernizare al Poliţiei Române în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza , prin actul istoric de la 4 mai 1860, el va cunoaşte instituţionalizarea şi perfecţionarea în timpul domniei lui Carol I . Reţinem în acest sens înfiinţarea în anul 1878 la Bucureşti a poliţiei judiciare, definitivarea în anul 1887 a Legii poliţiei comunale (orăşeneşti) cu aportul substanţial al omului politic Lascăr Catargi.        La acestea trebuie adăugată organizarea poliţienească pregătită de Vasile Lascăr, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 1903. Până în anul 1948 aceasta va suferi modificări.
       În Transilvania şi Banat care se aflau sub stăpânirea austroungară  s-a impus instituţia poliţienească la oraşe şi cea a jandarmeriei la sate.
       Unificarea administrativă urmată marelui act al Unirii de la 1 Decembrie 1918   printr-o suită de legi, va extinde modelul din vechiul Regat şi în provinciile româneşti care se uniseră cu ţara.
       Pentru teritoriul actual al judeţului Caraş-Severin cunoaştem următoarea organizare poliţienească:

  1. în  oraşele Reşiţa şi Caransebeş au fost create  comisariate de poliţe;
  2. începând cu anul 1926, când Oraviţa a devenit reşedinţa judeţului Caraş până în anul 1949, s-a creat Poliţia de reşedinţă Oraviţa;
  3. în  localităţile  Anina şi Băile-Heculane au fost create detaşamente de poliţie care au fost transformate în comisariate de poliţie.

       În localităţile cu puncte de frontieră şi anume: Drencova, Moldova-Veche, Belobreşca, Iam şi Nicolinţ au funcţionat pe anumite perioade, în funcţie de evenimentele  externe, detaşamente de poliţie de frontieră, încadrare cu personal poliţienesc.
       În subordinea comisariatelor şi detaşamentelor de poliţie  s-au aflat corpurile de gardieni publici, care împreună cu cadrele poliţieneşti: comisari de poliţie, subcomisari de poliţie şi agenţi de poliţie, au aplicat legislaţia în domeniul ordinei şi liniştii publice  şi celei privind siguranţa naţională.
       Va trebui să remarcăm faptul că judeţul nostru a avut o anume specificitate conferită de:

  1. Poziţia sa de judeţ de graniţă  - în care măsurile de siguranţă naţională implicau o activitate poliţienească care trebuie exercitată cu mare profesionalism;
  2. Existenţa unor puternice centre muncitoreşti precum Reşiţa, Anina, Bocşa, Oţelu-Roşu, unde de timpuriu au prins rădăcini ideologia social-democrată cât şi cea comunistă;
  3. Dezvoltarea unui puternic curent extremist de dreapta prin prezenţa şi propaganda desfăşurată de Horia Sima la Caransebeş dar şi în alte localităţi din Banat, unde legionarismul s-a dezvoltat ca ideologie, în primul rând opusă comunismului şi sionismului, dar şi cu puternice accente naţionaliste.

       În aceste condiţii, cadrele Poliţiei Române din acest colţ de ţară românească  au trebuit să fie recrutate dintre aceia care dovedeau pe lângă inteligenţă, spirit de sacrificiu şi perseverenţă şi un înalt patriotism, căci mai presus de orice se afla suveranitate şi integritatea statului.
       Încercând să refacem de la o distanţă de mai multe decenii activitatea poliţiştilor din judeţul nostru putem sublinia fără riscul de a greşi că nimic din ceea ce a însemnat viaţa politică şi socială nu a scăpat de neremarcat şi neanalizat la justa sa valoare.
       În atribuţiile poliţiei de siguranţă intrau atribuţii pe linia cunoaşterii:

  1. mişcării iredentiste maghiare şi sârbeşti care au cunoscut în anumite etape momente dramatice;
  2. mişcarea hitleristă şi progermană cu o intensă activitate între anii 1939 - 1842.

       Aici va trebui să subliniem faptul că populaţia judeţului şi-a exprimat în repetate rânduri atitudinea reticentă faţă de Germania hitleristă, având în vedere atitudinea Germaniei faţă de România, în timpul primului Război Mondial.

  1. mişcarea comunistă, considerată  extremistă datorită  faptului că P.C.R. nu recunoscuse legitimitatea actului de la 1 Decembrie 1918;
  2. activitatea celorlalte partide: P.N.Ţ; P.N.L.; Partidul Agrar, Partidul Maghiar şi semnalarea acelor atitudini care ar fi adus prejudicii ordinei în statul de drept;
  3. mişcarea antisemită şi cea legionară în evoluţia acestui curent politic;
  4. răspândirea în ţară a unor reviste, ziare şi cărţi puteau aduce deservicii stării de spirit şi relaţiilor cu alte state;
  5. acţiuni de spionaj în favoarea altor state;
  6. cunoaşterea evoluţiei evenimentelor politice externe cu influenţă directă asupra ordinei statelor din ţara noastră şi  apărării integrităţii sale.

       Sunt doar câteva din vasta paletă de preocupări poliţieneşti  pe care documentele le dezvăluie astăzi şi ele pot fi socotite nu ca acte cotidiene de muncă, ci prin importanţă şi implicare individuală şi de grup dezvăluie înaltul profesionalism coroborat cu o dăruire exemplară.
       Poliţia judiciară, ca cea mai veche formă de apărare a liniştii publice şi de combatere a fenomenului infracţional, s-a implicat fără menajamente în rezolvarea unor cazuri dintre cele mai delicate privind:

  1. frecvenţa furturilor calificate de metale şi piese de la U.D.R.;
  2. urmărirea unor criminali şi hoţi daţi în urmărire pe ţară;
  3. urmărirea unor dezertori din armată care s-au alăturat bandelor de hoţi;
  4. fenomenele de speculă, circulaţia rutieră, prostituţia, circulaţia monetară.

       Exemplificăm cazul subcomisarului de poliţie  clasa I - Ţeicu Ion - de la Comisariatul de Poliţie Reşiţa, care a prins şi arestat  o bandă de criminali, din Reşiţa, în anul 1925, bandă condusă de criminalul Dobrea Rusalin.
       În anul 1934 în colaborare cu jandarmeria a fost prins un dezertor care se ataşase bandei lui Zigmond, un feroce  criminal care a terorizat judeţul Caraş-Severin, timp de mai mulţi ani.
Începând cu anul 1936 Poliţia Română va declanşa bătălia împotriva celor are comercializau droguri şi stupefiante.
       Dramatica luptă a întregului popor român pentru apărarea integrităţii statale va cunoaşte accente specifice începând cu anul 1936 când Liga Antirevizionistă a desfăşurat o amplă acţiune de pregătire a poporului român împotriva politicii de revizuiri teritoriale propagată de cercurile de la Berlin şi Budapesta.
       Analişti foarte fini, poliţiştii caraş-severineni pe baza informaţiilor externe pe care le primeau şi le prelucrau, au putut informa, în vara anului 1941, despre iminenţa şi data aproximativă a declanşării războiului antisovietic, la  care s-a alăturat justificat şi România.

       Cunoaşterea activităţii acestei instituţii în evoluţia sa istorică şi legică, ne îndreptăţesc să apreciem că existenţa statului românesc de astăzi se datorează în bună măsură şi cadrelor sale, care au apărut bunul public şi privat, viaţa persoanelor, care s-au implicat în restabilirea ordinei în stat de drept când aceasta a fost ameninţată şi au contribuit la apărarea frontierelor şi intereselor majore ale statului. Sunt argumente care pledează singure pentru cinstirea celor care s-au înregimentat în această oştire nu prea numeroasă, dar plină de virtuţi.